Palatul de pe colină

Palatul Princiar

La cam 35 de kilometri de Chișinău este o localitate în care am fost de nenumărate ori. Tablourile naturii de aici m-au cucerit de fiecare dată. Cogâlnicul cu unduirea calmă, colinele parcă desenate de un maestru al penelului, ulicioarele care te fac să te simți călător prin vremuri de mult uitate – toate te fac să o cunoști mai bine, să le spui și altora povești despre Hâncești.  Iar cea de astăzi pornește de pe vârf de deal, de la Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey. Și… nu întâmplător. Or, prin vizitarea acestuia a și fost lansat Clusterul de Turism Hâncești, dar am și pornit în Infotrip-ul DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI.   Deci, la drum!

Deocamdată poate fi admirată doar o mică parte din marele complex de pe colina Hânceștilor. E un loc cu farmec aparte. Dincolo de istoria lui are multă splendoare, are acel ceva care nu te poate lăsa indiferent. După ce mai mulți ani a fost lăsat în uitare și ruină, astăzi Palatul Princiar Manuc Bei se ridică mândru, strălucește ca o perlă și fascinează pe oricine ajunge pe aici. Acesta a fost restaurat de 60 de specialiști de pe cele două maluri ale Prutului, iar Uniunea Europeană a dat pentru restaurarea monumentului istoric peste două milioane de euro.  

Curioșii ajung în dealul Hânceștilor pentru o lecție de istorie și frumos. Impresionant totul a fost:  tunelul subteran, galeria de poze restaurate din arhiva complexului, camera fierarului, subsolul autentic al Palatului Princiar.

Sălile de aici vor găzdui ședințe ale Guvernului, simpozioane, conferințe, diferite evenimente cultural-artistice. Cine ajunge la Complexul lui Manuc înțelege mult mai bine cum a trăit nobilimea basarabeană, gustă din atmosfera istorică a secolului al XIX-lea. Potrivit Ghidului nostru, întregul complex va arata ca odinioară, pentru că la Sankt Petersburg, Rusia, au fost găsite schițele originale ale proiectelor edificiilor, elaborate de arhitectul Bernardazzi. Unele dintre încăperile Palatului Princiar, pe șemineuri este blazonul Conacului. Acesta a fost refăcut datorită descoperirii emblemei pe piatra funerară de pe mormântul lui Manuc Bei, care se află în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău.

Până una-alta dacă sunteți curioși urcați scările spre Castelul de Vânătoare, care, la fel, face parte din Complexul Manuc Bey. De altfel e unicul edificiu care a rezistat timpurilor, aici funcționând Muzeul Ținutului Hâncești.

Mulți înclină să creadă că totul în dealul Hânceștilor a apărut datorită diplomatului și negustorului de origine armeană Manuc Bey – pe numele său real Emanuel Mârzaian. Însă, diferiți istorici arată că anume sub conducerea fiului său Murat (Ivan) a început construcția conacului, dar a fost finisată de către nepotul său, Grigore.  Au mai rămas doar cinci din cele zece edificii care odinioară erau parte a Complexului, iar acestea se spune că ar fi unite printr-un tunel, care ajunge pe sub o partea a Hânceștiului.    

Este plină de mistere istoria acestui Complex, cocoțat pe unul din dealurile Hânceștilor, dar și biografia lui Manuc Bey e una nedescifrată până la capăt. Cred că mulți din cei care ajung la Hâncești sau citesc despre această localitate din centrul Moldovei se întreabă cine a a fost Manuc Bei.

Istoricii spun că acesta s-a născut în 1769, la Rusciuk (orașul Ruse de astăzi), unde familia sa, care își avea originea în satul Karpi, regiunea Araratului, se stabilise după plecarea din Armenia. Potrivit unor istorici, Manuc Bey era considerat unul dintre cei mai bogați oameni din Balcani. Implicat în mijlocirea relațiilor economice dintre Rusciuc (Ruse)  și București, Manuc primește în anul 1802 rangul boieresc de serdar, iar în anul următor pe cel de paharnic din partea domnitorului Constantin Ipsilanti al Țării Românești (1802-1806).

În anul 1806, după începerea Războiului ruso-turc din 1806-1812, Manuc ajunge în capitala Țării Românești, unde este silit să se stabilească aici pe termen lung din cauza conflictului armat.

„Adevărul” notează că s-ar putea spune că Manuc Bey a fost „un fel de spion“. Potrivit istoricului Dan Falcan. Acesta spune că Manuc Bey şi-a câştigat aceast renume după Pacea de la Bucureşti din anul 1812, un tratat semnat între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman chiar în Hanul lui Manuc, în superba construcţia care şi astăzi se mai găseşte în Bucureşti.

„A avut un rol esenţial în semnarea păcii şi se spune că el era cel care le oferea informaţii ruşilor, de aici şi povestea cu spionajul. Desigur, se spune că le oferea informaţii şi turcilor pentru că îşi dorea să se pună bine cu toată lumea”, povesteşte istoricul.

Un alt istoric George Potra menționa în una dintre lucrările sale: „I-a plăcut să fie bogat și a reușit să aibă o avere imensă, în bani și proprietăți. Prin însușirile sale native el a adus servicii Imperiului Otoman și Rusiei, când aceste două puteri erau în război; aceste servicii i-au fost plătite nu numai cu titluri și scrisori de mulțumiri, ci și cu aur”.

A părăsit Bucureștiului după terminarea războiului ruso-turc, iar la 1815 a și cumpărat moșia Hâncești. A murit la 1817, pe când avea doar 48 de ani. Nici până astăzi nu se știe cauza morții. Una din versiuni – un accident de călătorie. Se mai spune că a fost otrăvit cu o substanţă, care mărește tensiunea arterială şi care e greu de depistat în procesul de investigaţie.

Dar cine știe? Poate aflăm răspunsul de la fantoma lui Manuc – se zice că bântuie uneori renumitul han de la București.

Până una alta, noi, jurnaștii, bloggerii, reprezentanții agențiilor de turism,  am savurat, în una din sălile Palatului Princiar,   vinuri vinuri produse de  Vinăria Hâncești

Sunt încă multe de aflat despre Hâncești, sunt încă multe de spus. Vom răsfoi împreună documente, vom privi fotografii de epocă din Palatul Princiar. E de-a dreptul minunat să-ți dorești să cunoști istoria, ca mai apoi să simți că faci parte și tu din ea.  Povestea Infotrip-ului DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI va continua.

Infotrip-ul  DESCOPERĂ ȚINUTUL HÂNCEȘTI s-a desfășurat  cu susținerea financiară a Consiliului Raional Hîncești și este parte a proiectului ”Clusterul de Turism Hîncești”, finanțat în cadrul programului Diaspora Engagement Hub, implementat de Biroul pentru relații cu diaspora din cadrul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, în parteneriat cu Organizația Internațională pentru Migrație, Misiunea în Moldova, în cadrul proiectului „Consolidarea Cadrului Instituțional al Republicii Moldova în domeniul Migrației și Dezvoltării”, care este finantat de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare.

Categorii:ALTFEL DE CĂLĂTORII

Etichete:Arhitectura, Hincest, istorie, Manuc Bey, turism, Vinuri