În locul unde Ardealul „se întâlneşte” cu Moldova, în Pasul Tihuţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, ochii se opresc asupra unei cruci imense. Aceasta are cam 30 de metri. O mulţime de scări duc spre ea. Urcându-le, rând pe rând, eşti uluit de ceea ce vezi în jur. Să tot stai ore întregi să contemplezi frumuseţile locului. La poalele crucii, la cota 1200 m, în Pasul Tihuţa, satul Piatra Fântânele, stă tihnită o mănăstire. Poartă hramul „Naşterea Maicii Domnului”, iar temelia acesteia a fost pusă la 1928.
O măicuţă, cu o voce domoală şi caldă, îmi spune mai multe despre mănăstire. Aflu că până în 1960 aici s-au nevoit călugări. Apoi, sfântul locaş de pe vârful muntelui devine biserică parohială. Peste 35 de ani este redată monahismului. De dată aceasta, însă, aici vin să vieţuiască mai multe măicuţe de la Mănăstirea Văratec. Majoritatea monahiilor şi surorilor de ascultare sunt tinere, iar vârsta medie este de 25 de ani.
Zi de zi muncesc în atelierele de pictură şi broderie. Mai multe feţe bisericeşti poartă veşminte confecţionate de „albinuţele” de la Piatra Fântânele. La fel, în unele locaşuri sfinte sunt icoane pictate de măicuţele de la Mănăstirea din Pasul Tihuţa.
La câteva sute de metri de sfântul locaş se află Hotelul „Dracula”, inaugurat în 1983. Acesta atrage tot mai mulţi vizitatori pentru că arată de parcă ar fi un castel medieval. Piatra Fântânele este căutată şi pentru pârtiile de schi şi săniuţe, aflate în Pasul Tihuţa. Se spune că acestea prin puţinele din România unde nu e aruncată zăpadă artificială.
Impresionant este să vezi că la Piatra Fântânele se mai păstrează vechi drum roman, pavat cu lespezi de piatră.
Categorii:LA MUNTE, Spiritualitate
Eu, călătorul 
Lasă un răspuns