Orice călătorie îşi are povestea sa. Uneori ea porneşte dintr-un vis, alteori dintr-un dor. Şi provocarea te îmbie de multe ori la drum. În cazul meu toate “s-au înţeles”. Visam să revin în Carpaţii Ucrainei, mi-era dor de locurile fantastice, de locurile în care în anii copilăriei mă bucuram de vacanţe. Am mai revenit, deşi foarte rar. Am avut ultima întâlnire cu peisajele de poveste acum aproape cinci ani. Provocarea de ajunge din nou a venit la începutul acestei ierni. Zis şi făcut! Astfel, alături de alţi pasionaţi de călătorii – Lucia Tăut, Viorica Ataman şi Vadim Voleanschi – am pornit.
De la Gara de Nord din Chişinău am luat cursa Chişinău-Lvov. Era 04.30 când am ajuns la Ivano-Frankivsk. De aici până la Polyanitsa, staţia noastră terminus, sunt cam o sută de kilometri. Avem ce admira, mai ales când intrăm în spaţiul montan. Rămânem uluiţi de peisajele de la Yaremcha – de munţii parcă sculptaţi, de cascada de pe Prut, de târgul de meşteşugărit, de restauratul de renume al huţulilor, care are peste un secol şi e monument de arhitectură ocrotit de stat.
Ajungem la Polyanitsa, citim pe un indicator VILLA DOR. Urcăm un drumuşor şi ajungem la o poartă de lemn, în preajma ei trei drapele – al Ucrainei, al Uniunii Europene şi al Moldovei. Drapelul nostru stă cocoţat pe vârf de munte pentru că proprietara VILLEI DOR Bukovel, Galina Rotaru, este originară din Republica Moldova.
Eco VILLA DOR Bukovel este una foarte cochetă şi se află la puţin peste doi kilometri de renumita staţiune Bukovel. Peisajele privite de aici te apucă frumos de inimă. Şi asfinţitul, dar şi apusul sunt de o nebunie curată. Orice la VILLA DOR are suflet. Am îndrăgit acest loc din prima, iar după trei zile mai că nu mă dădeam dus. Ştiam că o să-mi fie dor de DOR (rog să acceptaţi jocul de cuvinte!).
Peisajul sublim, liniştea, mâncarea cu gust, toate fac casa buna la DOR-ul de pe vârf de munte. Vă spun sincer, locul acesta m-a coborât frumos în amintiri. Sunt convins că oricine ajunge la DOR îşi simte sufletul de copil şi e cuprins de o mare şi de nedescris bucurie. Şi cum poate fi altfel când vezi o căsuţa albă, curată ca un ou, vorba regretatului Grigore Vieru. Aici parcă eşti la o întâlnire cu ai tăi, parcă priveşti o fotografie veche, dar dragă.
Iar când din cuptor sunt scoase bucate alese îţi aminteşti pe dată de gustoşeniile pregătite cândva de străbunica şi bunica.
E musai să ajungeţi la DOR şi apoi o să vă fie și mai dor. Cu certitudinea locul acesta e sinonim cu ACASĂ. DOR –UL are două vile la fel, care pot găzdui 20 de persoane per total. Fiecare are patru dormitoare, iar la primul nivel este un salon dotat cu şemineu. E minunat să auzi trosnetul vreascurilor şi să savurezi ceai din plante de munte. Apoi să mergi la culcare în odaia în stil moldovenesc sau în cea în stil georgian.
Ajuns la DOR nu poţi refuza invitaţia gazdei de a trece şi prin beci. Mi-am spus că în astfel de beci să tot stai şi să petreci. Vinuri la poloboc, dar şi licori de pe toate meridianele, dulceţuri de fructe de pădure, ciuperci, brânză şi multe alte delicii. Am impresia că am intrat într-un muzeu…
La VILLA DOR Bukovel preţurile şi calitatea merg mână în mână. M-a întrebat cineva dacă e scump şi am răspuns ca-n bancul – E scump, dar şi face! Astfel, doritorii de o vacanţă de calitate, în perioada Sărbătorilor de iarnă, trebuie să scoată din buzunare 500 de euro pe zi. Acesta este preţul pentru întreaga vilă, în care e inclus şi micul dejun. După Crăciun şi Revelion, inclusiv pe stil vechi, preţul e unul mai mic cu 200 de euro. Adică, întreaga vilă costă 300 de euro. Cine doreşte să facă rezervare doar într-un dormitor va achită 20 de euro de căciulă, cu mic dejun inclus.
DOR-ul de pe vârf de munte vă aşteaptă! Eu ştiu că voi reveni aici pentru că de multe ori dorul de ia pe sus şi nu te mai întreabă daca ai timp sau bani, dacă… Până la o nouă reîntâlnire voi păstra dorul de alb, de poveste, de oameni care pun suflet în tot ceea ce ating.
Eu, călătorul 
Lasă un răspuns