Satele de pe mal de Nistru sunt adevărate oaze la văzul cărora nu ai cum să taci. De la Nimereuca până la Cerlina (raionuil Soroca) bătrânul Tiras e admirabil şi misterios. Ba se suceşte, ba se răsuceşte. Pe alocuri curge leneş, tăcut şi lent, apoi, pe neprins de veste devine grăbit şi gălăgios.

Ca să vezi frumuseţile trebuie să mergi încet, să urci şi să cobori de pe stânci, fără mare grabă, să ai răbdare şi să uiţi de măsura timpului. Ore bune am tot stat şi admirat tablourile pictate cu multă migală de către Cel de Sus.

De la Cerlina, Nistrul, privit de sus, e ca un şarpe. Cred că a privi aceste frumuseţi doar cu ochiul nu înseamnă aproape nimic, măsura, importanţa, valoarea lor trebuie trecută, în primul rând, prin filiera sufletului. Orice pas înseamnă o nouă privelişte, orice pas înseamnă o nouă exaltare, o nouă, dar aceeaşi replică: „Extraordinar!”.

Cerlina e o localitate „bătrână”, situată la 155 de km de Chişinău (M2). Unele documente spun că aceasta îşi porneşte istoria încă de pe la 1425, de pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Alte surse „întineresc” satul cu mai mult de un secol şi jumătate. Astfel, se spune că acesta este atestat documentar la 1598, pe timpul domniei lui Ieremia Movilă. Într-o altă sursă, este arătat satul Cerlina e din 1664, când în fruntea Ţării Moldovei era Eustratie Dabija.

Potrivit regretatului cercetător Ion Dron, toponimul Cerlina ar fi pornit de la numele personal (de familie) Cerlen(a).

Dincolo de confuzii istorice, de legende, de poveşti, sunt vorbele sincere ale oamenilor de aici. Ţin la satul lor, găsesc cele mai frumoase epitete şi comparaţii pentru a-l descrie. Şi atunci nu mai rezist şi mai urc pe o stâncă şi admir peisajele „apucătoare” de inimă. Să le tot priveşti, iar sufletul să se bucure de „întâlnirea” cu cele mai frumoase şi deosebite privelişti ale Basarabiei.

Călătoria pe mal de Nistru continuă…