De drag de Maramureş

472151_402080449822237_490170197_oPornesc în Maramureş, partea de românime unde se ţine cu sfinţenie la credinţa neamului, acolo unde bisericile, mănăstirile sunt adevărate porţi spre cer, iar tradiţia e pusă la loc de cinste. Acesta e tărâmul care încântă mereu – cu impunătoarele porţi de lemn, cu Cimitirul Vesel de la Săpânţă, cu oameni dintr-o bucată, care şi-n era modernizării excesive poartă costum popular. Pentru  Maramureş e nevoie de o mulţime de superlative. Fiecare, însă, îl alege pe cel mai potrivit, pe cel care-i vine pe unda sufletului.

La hotarul dintre Moldova şi Maramureş

Romania 006

Primul popas l-am făcut la Pasul Prislop. Aici, am fost uluit de imaginile văzute, contrastele interesante. Am intrat şi la Mănăstirea „Sfânta Treime”.

Romania 020De fapt, Pasul Prislop este situat la altitudinea de peste 1400 de metri. Aici e, într-un fel, hotarul dintre Moldova şi Maramureş şi e cea mai înaltă trecătoare din România, cu o lungime de 50 de kilometri. Iarnă aici ajung doar temerarii, mai ales atunci când drumul e înzăpezit. În timpul verii, oricine-şi doreşte poate să-şi scalde ochii în priveliştile deosebite. Mai mult, aici, la Pasul Prislop, mai bine de patru decenii se desfăşoară Festivalul „Hora de la Prislop”. Evenimentul e organizat în duminica de după Sfânta Maria. La „Hora de la Prislop” îşi demonstrează măiestria bucovinenii, maramureşenii şi ardelenii.

Romania 032Călătoria continuă spre Borşa, o localitate „bătrână”, cum zic oamenii locului, or este atestată documentar la 1353. Deşi sunt o mulţime de lucruri de văzut, merg să admir Cascada Cailor. De altfel, e foarte uşor de ajuns, fie pe jos, fie cu telescaunul. Zgomotul ei se aude din depărtare.

Romania 050

Cascada Cailor

Cascada Cailor este una din cele mai imense, dar şi mai frumoase din România. De pe versantul abrupt al Rezervaţiei Piatra Rea cade apa rezultată din topirea zăpezii şi din ploi. E un spectacol al apei şi pietrei, e o simfonie a naturii, pe care să o tot asculţi în tihnă.

 Romania 073 Romania 080

De fapt, mulţi cred că s-au întrebat de ce această Cascadă e numită a cailor? Legenda spune că pe Muntele Piatra Rea erau păşuni imense, iar localnicii îşi ţineau hergheliile din primăvară până în toamnă. Locul, însă, nu era chiar atât de liniştit, mai ales din cauza urşilor, care urmăreau să-şi găsească uşor prada. Aceştia încercau să încolţească caii deasupra prăpăstiilor. Ultimii se aruncau în hău, iar urşii se alegeau cu o pradă uşoară. Se spune că într-o noapte întunecoasă, cu furtună, un urs a venit să-şi aleagă o pradă. Speriaţi de fulgere şi de atacul neaşteptat al ursului, animalele au luat-o la goana, direct spre prăpastie. Unii cai au scăpat, dar vreo 15 au căzut în hău. De aici a şi pornit numele de Cascada cailor.

Romania 081 Romania 079

După ce am admirat Muntele Cailor şi Izvorul Cailor îmi îndrept paşii spre telescaun. De sus se văd căsuţele maramureşenilor, parcă ar fi salbe de mărgele, răsfirate.

Am mai trecut pe la baştina lui Bogdan Vodă, primul domnitor al Moldovei. Apoi, am ajuns la Mănăstirea Bârsana, aici am şi dormit şi am asistat la Sfânta Liturghie.

10320353_757558904274388_554271542502513146_n IMG_2122

Un colac pe fiecare poartă

Maramureşul nu te lasă rece. Uneori rămâi impresionat, alteori şocat. Am observat că aici nu doar tradiţiile sunt conservate bine, dar şi munca pământului e ca pe timpuri. Oare timpul s-a oprit în Maramureş, oare oamenii iubesc prea mult pământul şi nu vor să-l „obosească” folosind tehnică sofisticată!? În unul din satele de pe Valea Izei, un ţăran stă la coarnele plugului de lemn. Astfel, de imagini, am văzut doar prin cărţi şi fotografii. Am discutat cu maramureşenii care au zis că nu li-e ruşine că nu sunt în pas cu moda. Ei sunt convinşi că pământul lucrat cu plugul de lemn dă roade mai bune, care sunt şi ecologic pure.

Pe lângă faptul că sunt oamenii ai gliei, maramureşenii s-au înfrăţit cu pădurea, cu codrul. Aici, totul e din lemn – biserici, cruci, troiţe, porţi, mobilă, veselă…

Romania 141

Porţile maramureşene sunt cunoscute în întreaga lume. Imense, cu diferite simboluri, acestea sunt adevărate opere de artă. Totul e bine calculat, orice element are o explicaţie. Pe orice poartă maramureşeană e de nelipsit colacul (desigur sculptat), care se spune că aduce belşug în casă. Un alt simbol e funia răsucită, care înseamnă întreaga viaţă a omului, cu bine şi cu rău. Pe unele porţi apare şi pomul vieţii, simbol al vieţii fără sfârşit şi al verticalităţii, pe altele mai sunt dăltuite dintele de lup, soarele, flori. E curios să vezi şi porţi care au sculptate versuri populare.

Cele mai falnice porţi de lemn din Maramureş se află în satele de pe râurile Mara, Cosău şi Iza.

 401690_405252722838343_1175315999_n 401690_405252716171677_842638487_n

Şi dacă bărbaţii fac cele mai frumoase porţi din lume, atunci femeile au grijă de casă – să fie mai ceva ca la un muzeu. Găzdoaia (gazda) trebuie să primească cum se cuvine oaspeţii – casa curată şi masa înşirată. De altfel, maramureşenii sunt foarte primitori şi deschişi la vorbă. Te pun la masă la locul cel mai de cinste, îţi dau horincă şi bucate tare gustoase. În una din zile, o gospodină mi-a pus într-o farfurie „tocană” (un fel de mămăligă moroşenească). E cu totul altfel decât mămăligă ştiută de noi, basarabenii. Maramureşenii o fac cu lapte, brânză de oaie, smântână şi jumări. Tot în Maramureş, o mătuşică mi-a dat de pomană, căci era zi de sâmbătă, o plăcintă creaţă şi o bucată de cozonac cu nucă.

IMG_2165 IMG_2160

Mariuca poartă zgardă

Oamenii locului ştiu legende, ştiu să vorbească ca nimeni alţii despre tradiţii, despre obiceiuri, despre portul lor. Maramureşul, de altfel e partea de românime în care lumea mai umblă în costume populare. Mariuca, o moroşeancă frumoasă, care vinde costume populare, mi-a vorbit cu pasiune despre portul de Maramureş. Am aflat că femeile tinere poartă pe cap pânzătură (basma) cu flori, iar cele mai în vârstă – neagră. La fel, acestea îmbracă – cămeşă (cămaşă), poale pe care se îmbracă două zadii, cu dungi orizontale, de două culori, dintre care , neapărat negrul (un fel de fuste), în faţă şi în spate, un pieptar din pănură ori un lecric (jachetă), gubă (un fel de suman).

301754_405241502839465_1952820050_nLa Bârsana, spre exemplu, am văzut foarte multe femei cu zadii cu roşu şi negru. Mi s-a spus că astfel, pot înţelege că doamnele sunt din sate de pe Valea Izei. În satele de pe Valea Marei femeile poartă zadii cu dungi galbene sau verzi, iar cele de Valea Vişeului – cu portocaliu. În grai moldovenesc sună amuzant să spui că o femeie e frumoasă dacă are zgardă. Ei bine, în Maramureş, zgarda este un accesoriu foarte important şi nu e altceva decât o salbă.

574496_405259342837681_1081602693_n 31186_123194617710823_8114629_n

549432_405259452837670_443603505_nMaramureşenii îmbracă cămeşe albe, scurte, cu mâneci lungi. Vara, aceştia, poartă gatii (pantaloni albi, foarte largi). Iarna bărbaţii îşi pun chimir,se îmbracă în cioareci (pantaloni strânşi pe picior) din lână albă, lecric (jachetă) şi gubă. Nelipsit în garderoba maramureşeanului este clopul (pălărie tradiţională). La fel, cei din Maramureş, atât femeile, cât şi bărbaţii încalţă opinci.

Mare bucurie când băieţii sau coconii, cum li se spune pe aici, iau clopul, cămaşa, gatii şi încing cu chisăul, un fel de brâu, iar pe umăr îşi pun o străiţă (traistă), iar iarna mai îmbracă şi lecric, adică un fel de cojocel. Fetele sau coconiţele poartă şirincă, adică basma, cămăşi cu trăsură, adică cu un fel de floricele cusute cu acul, zadie în dungi (catrinţă) şi ştinci ( ştrampi) de lână.

582004_405253296171619_902396350_n

 578503_405247389505543_158643110_n 560383_405245919505690_852176835_n

Maramureşul, cu certitudine, e raiul turiştilor, pelerinilor, fotografilor, cameramanilor, folcloriştilor… Maramureşul e al tuturor, or porţile-i sunt deschise. Oamenii de aici horesc (cântă) de minune. La petrecerile moroşenilor se cântă la zongură (chitară) şi ceteră (vioară).

Apropo, în Maramureş cântecele se numesc hori, iar a cânta înseamnă a boci.

Călătoria în Maramureş a continuat…

Romania 045 560962_456125404417741_1713397804_n 526404_456125094417772_1176904238_n



Categorii:LA MUNTE, Spiritualitate, TRADIȚII

Etichete:, , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Țărăncuța Veselă

Bine-ai venit la mine-n sat!

Gânduri Despletite

Viață, cum te-aș încânta, să rămân mereu așa... (Simion Ghimpu)

diabuga.wordpress.com/

www.diabugadesign.ro

Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

%d blogeri au apreciat: