Ajuns #priNeamt constat că totul este atât de feeric, încât am impresia că nu găsesc întotdeauna descrierea perfectă sau superlativul potrivit. Ştiu că ceea ce văd este mult mai mult decât istoria neamului şi geografia acestui pământ, e mai mult decât nişte ani, evenimente. Cred că a privi aceste frumuseţi doar cu ochiul nu înseamnă aproape nimic, măsura, importanţa, valoarea lor trebuie trecută, în primul rând, prin filiera sufletului. Orice pas înseamnă o nouă privelişte, orice pas înseamnă o nouă exaltare, o nouă, dar aceeaşi replică: „Extraordinar!”.

Călătoria #priNeamt e una despre care cred că o să vorbesc mult timp, am să le spun și altora cât de impresionant este acest județ din nord-estul României, câte locuri frumoase are și ce oameni nemaipomeniți sunt.

Ceahlăul, Cheile Bicazului, Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, Cetatea Neamț – sunt doar o parte din perlele pe care le-am admirat la început de septembrie #priNeamt.

Povestea de #priNeamt începe cu Muntele Ceahlău. Ori de câte ori am admirat din depărtare Ceahlăul mi-am spus că e impunător, frumos, dar mereu mi-am pus întrebarea – Oare cum o fi acolo sus, acolo unde ești aproape-aproape de cer. A fost un vis, care a devenit realitate. Și asta datorită organizatorilor unui incredibil tur #priNeamt – Alex Filip și Toma Nicolau.

… După o afinată minunată și o cină pe cinste la Hotelul Bistrița din Durău, urma o noapte liniștită, or trebuia să fim plini de forțe pentru a doua zi când urma să ajungem pe Ceahlău.

Dimineața (opt septembrie) gazdele noastre de excepție ne-au dat apă și merinde și ne-au dorit cale ușoară. Din start intuiam că nu va fi ușor de ajuns pe Ceahlău, dar mi-am amintit o vorbă – oriunde vrei să pornești trebuie să ajungi cu mintea, apoi cu pasul. Ingredintele unei urcări reușite ar fi – dorință și forță.

În Masivul Ceahlău sunt șapte trasee. Noi, adică cei peste 50 de bloggeri porniți #priNeamt, împreună cu rangerul Florin Sava am ales traseul Stațiunea Durău – Poiana Viezuri – Cascada Duruitoarea – Poiana Săiușului – Cabana Dochia. Apropo, traseul este marcat cu o cruce roșie. Repet, nu e ușor! La mare încercare sunt puse picioarele și inima. Unele poțiuni sunt anevoioase. Pentru mine a fost mai greu de la început și după ce am trecut de Cascada Duruitoarea.

De altfel, Cascada Duruitoarea face un zgomot puternic, iar căderea de apă măsoară cam 25 de metri. Aici este și un loc de popas, cu mese și bănci.

  …S-a terminat greul. În cale „au sărit” afinele. Am savurat aroma și gustul lor, apoi am continuat spre Piatra Lăcrimată.

Aproape de tot e Cabana Dochia, situată la 1790 m altitudine. Aici am mâncat cu poftă de lup, mai ales renumitele plăcinte poale-n brâu.

Apusul l-am prins pe Vârful Toaca. Norii au stricat din spectacol, dar oricum a fost ceva fascinant. De altfel, Vârful Toaca, are formă interesantă – piramidală și se află la altitudinea de 1904 metri, cu doar trei mai puțin decât cel mai mare vârf de pe Masivul Ceahlău – Ocolașul Mare (1907 m).

Ceahlăul e încărcat de o mulțime de legende, stâncile au și ele povești interesante, chiar dacă pe alocuri par bizare, mai ales pentru cei care nu ajuns pe muntele supranumit „Olimpul Moldovei”.

… O nouă zi, un răsărit splendid, un peisaj nebun de frumos. O dimineața de care îmi voi aminti de multe ori (sunt convins!).

De pe Ceahlău nu ai cum pleca decât împlinit că ai ajuns pe muntele sacru al strămoșilor (al dacilor), devenit mai târziu muntele sfânt al românilor.

Povestea mea continuă. A ta ar putea începe chiar acum #priNeamt.

Organizator: Eventur Bucharest

Powered by Petrom Romania.

Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru Turism, Consiliul Județean Neamț, Primăria Piatra Neamț, Hotel Bistrița din Durău, Blue Air și Autoboca Rent-a-car.

Categorii:LA MUNTE

Etichete:Bistrita, Ceahlau, Durau, munte, Neamt, Toaca, turism