Minunile de la Saharna (1)

Saharna4Pe Stânca Sfântă a Saharnei – Grimidon, acolo unde talpa Maicii Domnului stă ca o pecete a credinţei, alături de micul paraclis este un călugăr. Alura se vede din depărtare, vântul mişcându-i uşor hainele cernite. Are ascultare şi aşteaptă cu răbdare şi dragoste creştinii care vin pe piscul spiritualităţii basarabene. Până mai ieri ajungeau la talpa Maicii Domnului doar temerarii, deoarece era cam greu de urcat. Acum, o mulţime de scări duc spre locul plin de divinitate şi mister. Se spune că aici, pe stânca Grimidon, monahului Bartolomeu, întemeitorul Mănăstirii Saharna, după 40 de zile de post şi rugăciune, pentru ca Cel de Sus să-l ajute în alegerea unui loc potrivit  pentru construcţia sfântului lăcaş, i s-a arătat Preacurata Fecioară, care era  înconjurată de foc ceresc şi i-a spus unde să zidească locaşul monahal închinat Sfintei Treimi. Lumea crede cu tărie în această revelaţie minunată a călugărului, de aceea, fie soare, fie vânt se ridică pentru a se închina cu pietate la cinstita talpă a Maicii Domnului. Ajuns pe Stânca Grimidon intru în Paraclisul Sfintei Fecioare, după ce-mi fac semnul crucii şi bat câteva mătănii, monahul mă înseamnă cu mir din candeala Preacuratei. Această talpă a Maicii Domnului este una din relicvele cele mai de preţ de la Mănăstirii Saharna, aflată mai aproape de Cer, cred că a binecuvântat ca la poalele Sfintei Stâci să presoare bijuterii divine – Icoane făcătoare de minuni, un izvor dătător de tămăduire şi moaşte unicat în Basarabia.   

Dragostea, înţelegerea şi răbdarea Preacviosului Macarie 

Ieromonahul Iuvenalie (Ghervas) spune că una dintre cele mai mari sfinţenii aflate aici sunt moaştele întregi ale Preacuviosului Macarie. Mihail Tincu, numele laic al părintelui, s-a născut la 25 aprilie 1888, în satul Buciuşca, raionul Rezina, într-o familie de oameni credincioşi. În fiecare duminică şi de sărbători venea cu părinţii la Mănăstire şi era atras de viaţa monahală, de linştea ce domnea, de frumuseţele locului, de cântările bisericeşti. La 12 ani îşi roagă părinţii să-l ducă la mănăstire. Pentru că era foarte mic nu a fost acceptat de stareţul de atunci. Avea o dorinţă foarte mare să slujească Domnului şi a încercat de nenumărate ori. Abia la 15 ani este tuns în călugăr cu numele de Macarie. Primeşte cu bucurie haina monahală şi îşi măreşte virtuţile, dând dovadă de dragoste, înţelegere şi răbdare. La 21 de ani este hirotonit diacon şi preot. Oficia cele mai frumoase slujbe şi avea cele mai fierbiţi şi interesante predici. Astfel, a fost îndrăgit şi de obştea mănăstirii, dar şi de către creştini, care aşteptau cu nesaţ cuvintele de învăţătură şi folos ale tânărului părinte. Această râvnă întru ajutorarea aproapelui şi dragostea faţă de toţi cei din jur, este un imbold pentru administraţia mănăstirii de-al numi duhovnic. În mică chilioară veneau o mulţime de oameni, or El le spunea: „Puteţi veni oricând, când sunteţi liberi şi doriţi să-mi mărturisiţi ceva”. Copiii duhovniceşti îi treceau pragul mereu, şi dimineaţa, şi seara, şi chiar în timpul său de odihnă.

Pe când era duhovnic a început să citească rugăciuni pentru bolnavii care erau bântuiţi de duhuri necurate. Au început minunile şi tămăduirile pe care părintele, din smerenie, nu le recunoştea că s-ar fi întâmplat datorită rugăciunilor lui, punând mai presus de toate ajutorul Domnului.

El spunea tuturor: „A venit boala, pentru că s-a răcit rugăciunea, iar dacă v-aţi rugat fierbinte, a venit şi vindecarea”.

Căutare şi taină

Mănăstirea Saharna a trecut prin perioade de schimbări, devenind de maici, părintele s-a retras mai întâi la Noul-Neamţ, apoi la Suruceni. Nutrea un mare dor pentru sfântul lăcaş de la Saharna şi datorită bunăvoinţei ierarhilor de atunci a fost numit părinte-duhovnic al maicilor.

La 1950, începe perioada grea pentru sfintele lăcaşuri, părintele este trimis la Mănăstirea Cuşelăuca. Era căutat de creştini, dar şi de NKVD. Ateii vroiau să se răfuiască şi cu el, aşa precum o făcură cu alte feţe bisericeşti.

Regretata egumena Agnesia, stareţa Mănăstirii Cuşelăuca, povestea: „Era iarnă. Părintele Macarie slujea sfânta slujbă, când în biserică au năvălit vreo 30 de ostaşi. I-au poruncit să iasă împreună cu ei. Maicile, care asistau la slujbă tremurau de frică şi plângeau înăduşit. Părintele, senin la chip, i-a urmat. Nici măcar n-a dovedit să se îmbrace. Maicile îi rugau pe soldaţi să-l lase, dar ei erau de neînduplecat. În faţa bisericii aşteptau săniile. În una din ele a fost îmbrâncit şi părintele Macarie. Alergau maicile din urmă plângând şi rugându-i să nu-l ducă, dar în zadar. Săniile au dispărut după colţ. Dar mare este puterea Domnului pentru slujitorii săi. Soldaţii erau beţi şi nu prea mânuiau bine hâţurile aşa că la un colţ s-au răsturnat. Din repezeală părintele a fost aruncat într-un morman de omăt ceva mai departe, iar soldaţii în mare învălmăşeală şi ameţiţi, nu i-au observat lipsa, au urcat şi duşi au fost. Părintele Macarie, desculţ, pentru că îşi pierduse şi încălţămintea, a fugit înapoi la mănăstire. Cât de fericite eram, când l-am văzut!”

A mai slujit la Mănăstirea Cuşelăuca, dar şi-a dorit să revină la lăcaşul începuturilor sale. La 1964 Mănăstirea de la Saharna este închisă, iar ca printr-o minue părintele Macarie scapă de prigoana ateilor şi pleacă în satul său natal – Buciuşca, Rezina.  Aici, în orele nocturne, în taină, într-o colibă de la marginea pădurii, oficiază cununii, botezuri, panehide pentru cei răposaţi, continuă să vobească despre credinţa adevărată tuturor celor care vor să sorbească din cuvântul Domnului.  Pleacă la Cel de Sus  în noaptea dintre 22 şi 23 aprilie 1969.

Ieromonahul Iuvenalie spune că Precuviosul Macarie a fost înmormântat în cimitirul satului. Mai târziu, din cauza inundaţiilor râului Nistru, acesta a fost strămutat mai sus, iar trupul Cuviosului Părinte rămânea să zacă în cimitirul vechi. Chiar dacă decedase, spre mormântul lui se îndreptau o mulţime de creştini. Cei care treceau pe la cimitir au observat că este formată o crăpătură în pământ, iar din ea vine un miros de sfinţenie, ceva asemănător cu mireasma florilor de câmp. Mănăstirea a fost redeschisă şi creştinii care au văzut această minune spuneau că Preacuviosul   vrea să se întoarcă în chilia sa. O altă minune descoperită s-a întâmpalt şi atunci când a fost dezgropat, or corpul era intact şi hainele neputrizite. Incredibil, dar adevărat – 25 de ani de la înmormântare! Părintele este adus la Mănăstire, apoi canonizat, fiind stabilită ziua de pomenire a Preacuviosului – 26 mai.

Pe calea adevăratei credinţe

Saharna2Arhimadritul Adrian, stareţul Mănăstirii Saharna, susţine: „Preacuviosul Macarie, dacă am vorbi laic, am putea spune că aceasta este cea mai de centru figură. El este totul! Ziua călugărească începe şi se încheie cu închinarea la moaştele Lui. Preacuviosul este un exemplu de urmat, or el a înţeles mai bine că nimeni altul că în mănăstire foarte mult face ascutlarea şi răbdarea. Această ascultare a fost dusă de el ca o adevărată cruce călugărească, dar cu răbdare Dumnezeu l-a înzestrat pentru că a avut mult de suportat. A ştiut să răbade pe cei care veneau cu greutăţi, nevoi şi primeau de la el vindecare şi a avut de băut paharul amar când mănăstirea a fost închisă  şi pângărită. Răbdare a avut şi când s-a hotărât să fie împuşcat la mănăstirea Cuşelăuca. Deci, viaţa şi-a dato în mâinile Domnului”.

Minunile Preacuviosului Macarie

Cuviosul Macarie nu a lăsat mărturii despre sine, despre el vorbeşte lumea care a fost vindecată pe vremea când trăia. Acum, toţi cei care roagă cu tărie la racla cu moaştele, aflată în Biserica „Sfânta Treime”, găsesc alinare şi vindecare a bolilor trupeşti şi sufleteşti.

Paşii vindecatului

Părintele Iuvenalie povesteşte că într-o seară de joi, când la Mănăstire se săvârşeşte Sfântul Maslu, într-un scaun cu rotile a fost adus un bărbat, nu putea merge şi fiecare atingere a corpului îi provoca dureri de nedescris. Cu mare greu a ajuns în biserică, a stat lângă racla cu Moaştele Preacuviosului Macarie, apoi a fost dus la Izvorul minunilor, în care s-a înmuiat icoana şi sfinţit apa, rudele l-au scufundat. Peste o săptămână deja se observau schimbări în bine, iar peste alte şapte zile, cam greu, dar acest om s-a dus singur la izvor.

Izbăvitorul de cancer

Ieromonahul Filaret Ciachir de la Mănăstirea Saharna mărturiseşte: „Într-o zi am primit o femeie la spovedanie. După ce şi-a mărturisit păcatele şi a primit dezlegare, ea a început să plângă. Bineînţeles, am întrebat-o de ce plânge. Mi-a spus că de bucurie, or s-a spovedit şi a fost iertată şi că prin rugăciunile Cuviosului Macarie a fost vindecată de cancer. I-am zis să-şi spună numele să afle şi alţi creştini, ea, însă, a preferat să nu-şi dezvăluie identitatea”. Călugărul zice că pentru slava lui Dumnezeu şi pentru ajutorul oferit de Preauviosul Macarie nu a putut trece sub tăcere această vindecare miraculoasă.

Cu faţa şi sufletul curat

Ecaterina S. din Ghidighici, Chişinău, spune: „În vara anului 1998 pe faţă mi-au apărut nişte răni (cruste groase de culoare închisă) acoperind ambii obraji. Am consultat mai mulţi medici dermatologi din Chişinău, dar nu a dat niciun rezultat, ei neputând nici măcar să stabilească ce fel de boală este şi care este cauza apariţiei. Unele tratamente urmate au agravat şi mai mult starea de sănătate. Începea să mă cuprindă deznădejdea, pentru că de 2 ani mă chinuia această boală şi eram respinsă şi de prieteni, şi de cunoscuţi, eram evitată şi pe stradă, pentru că tuturor le era frică să nu se molipsească. Chiar la o frizerie am fost rugată să părăsesc salonul. Îmi era foarte greu.

În primăvara anului 2000 am venit la bunica, care locuieşte în Saharna şi care m-a sfătuit să merg la mănăstire. Timp de câteva zile am asistat la slujbele la sfânta mânăstire, având ocazia să mă închin la moaştele Preacuviosului Macarie. În ultima zi înainte de plecarea mea din Saharna m-am închinat din nou, fiind cu totul deznădăjduită. În aceeaşi seară, în timpul rugăciunii, rănile de pe obraji au început să se decojească, lăsând faţa curată, fără niciun semn, de parcă nici nu fusesem bolnavă timp de doi ani.

Vrednic de menţionat este şi faptul, că prin rugăciunile Preacuviosului Macarie, în vara aceluiaşi an am reuşit să intru la Facultatea de Teologie de la Universitatea Craiova, deşi eram studentă la un colegiu cu profil economic. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi! Laudă mare Domnului şi cinste Preacuviosului Macarie, care m-a ajutat!”

Sănătate de la bătrânelul de pe icoană

Ioan V. din Orhei: „Pe neaşteptate am început să mă simt rău, iar medicii la care mă adresam îmi spuneau, că, din punct de vedere medical, sunt total sănătos. Ziceau ei, medicii ce ziceau, dar mie tot rău îmi era. Am auzit de mănăstirea Saharna şi am hotărât să merg. Aici am fost bine primit, dar necaz! În biserică nu puteam sta, tremuram, mă scutura o putere nevăzută. Umblam prin ograda mănăstirii fără rost. La poartă m-a întâlnit un bătrânel, care m-a întrebat de ce umblu. I-am zis că am venit să mă tămăduiesc, dar iată nici de rugat nu mă pot ruga, nici la biserică nu mă pot duce şi nu ştiu ce să fac. El m-a blagoslovit şi m-a trimis acasă zicându-mi, că sunt sănătos. Eu m-am mirat, dar l-am ascultat şi … minune! Ajungând acasă m-am simţit deplin sănătos şi plin de puteri.

M-am hotărât să merg înapoi la mănăstire pentru a mulţumi lui Dumnezeu şi intrând cu uşurinţă în biserică am văzut un sicriu, iar lângă el o icoană. De pe icoană mă privea cu blândeţe (!!!) acel bătrânel. Atunci am aflat, că acesta este Preacuviosul Macarie şi că încă pe mulţi ca mine i-a ajutat. Mulţumesc!”

Întoarcerea la cele sfinte

Agafia Rusu, Chişinău:”Pot să spun că Preacuviosul Macarie ne-a schimbat radical viaţa, mie şi copiilor mei, precum şi altor oameni. Soţul meu, ca şi mine în trecut, era necredincios. De Mănăstirea Saharna am aflat recent, datorită moaştelor Preacuviosului Macarie, care odihnesc aici. De la bun început am avut mare evlavie către el şi venind, tot timpul îl rugam pentru revenirea la credinţă a soţului meu. Să ştiţi că rugăciunile mi-au fost ascultate, pentru că acum soţul meu merge singur la biserică, la mănăstire, ţine post, iar în familie totul este bine. Mulţumesc părintelui Macarie precum şi tuturor călugărilor ce se nevoiesc la Saharna”.

Acestea sunt doar o parte din minunile Preacuviosului Macarie. Sunt convins că mulţi dintre cei care citesc această pagină au cunoscut vindecare trupească şi sulfetească. Dacă aveţi mărturi le aşteptăm cu mare drag la redacţie. „Mărturiile sunt spre povaţa tuturor creştinilor şi în ciuda sectanţilor care spun să nu respectăm canoanele bisericeşti, să nu cinstim moaştele, icoanele”,  zice ieromonahul Iuvenalie.

 Saharna3



Categorii:Spiritualitate

Etichete:, , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Țărăncuța Veselă

Bine-ai venit la mine-n sat!

Gânduri Despletite

Viață, cum te-aș încânta, să rămân mereu așa... (Simion Ghimpu)

diabuga.wordpress.com/

www.diabugadesign.ro

Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

%d blogeri au apreciat: